Artă poetică

Dacă s-ar descuraja poetul ar cădea frunzele din copaci,- şi ramurile lor ar rămâne ca nişte spânzurători. Dacă s-ar descuraja poetul, femeile gravide n-ar mai naşte, n-ar mai naşte niciodată. Dar, din graţie şi din grijă, moare întotdeauna, întotdeauna, înainte de a se descuraja.

Un Paste fara carne!

Niciun animal nu ne oferă de bunăvoie viața lui, pentru ca noi să îi consumăm trupul. Niciun animal nu ar alege să fie luat de lângă familia lui pentru a-și sacrifica viața, oferind oamenilor o bucurie temporară care poate fi ușor înlocuită cu alternative. Niciun animal nu vrea să moară, mai ales în suferință, agonizând …

Citate frumoase!

“Nu înceta niciodată să zâmbeşti, nici chiar atunci când eşti trist, pentru că nu se ştie cine se poate îndrăgosti de zâmbetul tău.” Gabriel José García Márquez „Invinge durerea, razi cat se poate, caci tot la zi ajunge si cea mai lunga noapte…” William Shakespeare “În viață nu contează unde te afli, ci pe cine …

Inspiratie de primavara!

1. Iubirea nu e doar un zâmbet, nu e doar o floare. Iubirea e un suflet rănit și apoi vindecat de altul. – Octavian Paler 2. Acum fiecare câmp este acoperit de iarbă și fiecare copac cu frunze; acum pomii își nasc înflorirea, iar anul își îmbracă veșmântul veseliei. – Vergiliu 3. Pot oare cuvintele …

George Bacovia După-amiază caldă

Căci Dumnezeu Mi-a dat să scriu Aceste rânduri. Credeam, Numai să privesc. Le public, Şi poate, Din umbra unei terase, Într-o după-amiază Tăcută, cu soare, Va trece o pasăre, Departe, Ca printr-un parc… Gândeşte-te atunci La fastuosul basm.

De ziua mamei – Elena Farago

Eu nu sunt destul de mare Ca să pot să-nvăț măcar De pe carte o urare. Și nu sunt destul de mare Ca să-ți dau un dar. Dar îți dau o sărutare, Ici, pe obrăjor Și pe mâna asta care, Mă-ngrijește-n fiecare zi Cu atâta dor! Zile lungi și voie bună Îți doresc eu mult, …

Nichita Stănescu Ce bine că eşti

E o întâmplare a fiinţei mele şi atunci fericirea dinlăuntrul meu e mai puternică decât mine, decât oasele mele, pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare mereu dureroasă, minunată mereu. Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart fluviul rece în delta fierbinte, ziua de noapte, bazaltul …