Eu sunt omul de zăpadă Așezat în colț de stradă, Vântul și cu soarele Mi-au topit picioarele. Chiar dacă-s mai mititel Nu sunt supărat defel. Fulgii când încep să cadă Se asterne iar zăpadă. Toți copii vor veni, Împreună vor trudi, Dintr-un bulgăre mai mare Îmi vor face iar picioare

Nimica n-are ca pădurea mai multe farmece s-atragă Un suflet ce iubeşte taina frunzişelor cu umbră dragă Şi nicăieri nu poţi mai bine de lumea-ntreagă să te pierzi Decât pe-ngustele potece sub bolţile cu frunze verzi.   Frumos e muntele ce-nalţă spre ceruri fruntea lui semeaţă, Frumos e câmpul ce se-ntinde ca şi o mare …

Cumplit E golul singurătăţii! Sunt ucisul ei… Singurătatea? Povara tăcerilor Sfăşiate de suspine… Singurătatea… Ochiul tău Priveşte îngheţat În ochiul gândului Neîmpărtăşit… Singurătate, Nu te-am voit! Viaţa – haină – M-a dăruit ţie. Tu m-ai cerut Vieţii – Prizonierul tău –

Prin dumbrava se strecoara Vant de vara, Si cocorii, sir pribeag, In adanc senin plutesc. Canta cucu in huceag: Cucule, cati ani traiesc? Imbracatu-s-au in floare De ninsoare, Pomii toti de prin livezi. Raul luneca pe prund Asa limpede ca-i vezi Pietricelele din fund. Jos, in umbra de rachite, Tainuite Viorele s-au ivit, Si-n par …