Suprarealismul este un curent artistic care a fost fondat la Paris, în 1924, de către poetul Andre Breton, continuînd pe linia Dadaismului de a explora ceea ce este irațional și subversiv în artă. Suprarealismul era însă preocupat în mod mai explicit de spiritualism, psihanaliză freudiană și marxism în comparație cu Dadaismul*. Scopul curentului era să ajungă la o artă care să irupă direct din subconștient, fără a fi modelată prea tare de rațiune, moralitate sau judecăți estetice.
Suprarealiştii era „obsedaţi ”de tot ceea ce era modern și le permitea să jongleze cu realitatea într-o manieră cu totul diferită decât pictura, asfel că s-au orientat rapid către fotografie. Fotografia este foarte aproape de ralitate, dar poate rămîne doar o iluzie amăgitoare. Şi în plus, ea se pretează la manipulări, montaje, trucaje, putând da naştere unor imagini şi mai tulburătoare, care ar putea aminti foarte bine de cele din vise. Astfel, treptat, fotografia a ajuns să ocupe un rol central în activitatea suprarealistă