Stau… şi moina cade, apă, glod…
Să nu mai ştiu nimic, ar fi un singur mod –
Un bec agonizează, există, nu există, –
Un alcoolic trece piaţa tristă.
Oraşul doarme ud în umezeala grea.
Prin zidurile astea, poate, doarme ea, –
Case de fier în case de zid,
Şi porţile grele se-nchid.
Un clavir îngână-ncet la un etaj,
Umbra mea stă în noroi ca un trist bagaj –
Stropii sar,
Ninge zoios,
La un geam, într-un pahar,
O roză galbenă se uită-n jos.