Afară-i toamnă, frunza împrăştiată, Iar vântul zvârlă-n geamuri grele picuri; Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri Şi într-un ceas gândeşti la viaţa toată.   Pierzându-ţi timpul tău cu dulci nimicuri, N-ai vrea ca nimeni ‘n uşa ta să bată; Dar şi mai bine-i, când afară-i zloată, Să stai visând la foc, de somn să …