Cateodata am impresia ca viata mea e ca un joc …primele niveluri pareau mai usoare si mai distractive..dar cu cat trec mai departe cu atat totul devine mai greu.
Sfartecata…zgariata..rupta bucati ….muscata pana la sange cu urme adanci sapate in carne .. trebuie sa mergi mai departe. Se spune ca la capatul tunelului te asteapta lumina…dar bajbaind in bezna atat de obosita oare mai vreau sa vad lumina?
Si peste toate astea..in jocul asta se schimba doar orele!